Traseul este nemarcat. Durata: 7 ore. Durata în sens invers: 5 ore 30 min. Accesibil auto pe drumul forestier până in Capu Piciorului. larna traseul este accesibil doar alpiniştilor.
În satul Berivoi se ajunge din Făgăraş pe şosea, parcurgând spre sud 12 km prin Hurez şi Săsciori. Din Berivoi pornim spre sud şi după un kilometru ajungem la şoseaua Perşani – Oraşul Victoria, numită de localnici Calea Ţării sau Drumul Ţării. Parcurgem pe aceasta 200 de metri spre est, până la podul peste Râul Berivoi. De aici continuăm spre sud, pe partea vestică a
apei, pe drumul de ţară, numit Calea Râului, până la cantonul silvic situat în gura văii Berivoiului. Aici se poate ajunge şi din localitatea Recea parcurgând 5 km spre sud–est pe drumul forestier. De la canton urmăm 5 km spre sud drumul forestier de pe Valea Berivoiului până în Capu Piciorului. Astfel, la 300 de metri mai sus întâlnim pe stânga ramificaţia spre Mănăstirea Berivoi situată în apropiere, într–o frumoasă poiană, pe malul drept al râului; după 3 km trecem pe partea estică a apei, în locul numit
,,Pe Luturi„ (cabană forestieră), câteva sute de metri mai sus trecem pe malul vestic şi după încă cca 1,3 km ajungem la capătul drumului forestier, în Capu Piciorului, la confluenţa Râului Berivoi cu Pârâul Drăculea.
Traversăm râul pe pod şi la mică distanţă urmăm spre sud poteca de pe Picioru Bătrân. Dupâ un scurt urcuş mai abrupt atingem culmea. Parcurgem fără dificultăţi o porţiune de creastă ascuţită şi accidentată (cca 10 min.). Urmează o
porţiune cu panta pronunţată (cca 30 min.), apoi culmea devine mai domoală; în curând ajungem în Poiana Piciorului, pe care o traversăm spre sud. După aceasta urmăm poteca printr–o pădure deasă de molid şi–n scurt timp ieşim la golul alpin. Trecem în urcuş moderat pe lângă un colţ stâncos, ca o căciulă; iar puţin mai sus pe lângă altul mai mare şi mai ascuţit; ocolim prin est un vârfuleţ înierbat şi ajungem în sudul acestuia într–o şa mică, cu iarbă grasă, locul de ramificaţie al Piciorului Bătrân din Culmea Scoarţa. La mică distanţă spre sud–est se zăresc izvoarele Pârâului Drăculea. Continuăm spre sud ocolind prin stânga un câmp de jnepeni (pe această porţiune poteca este mai slab conturată) şi ajungem pe culmea lată a Scoarţei. Aici întâlnim poteca care urcă din Valea Sebeşului, trece pe la stâna din Pietricea (1595m) şi peste Vârful de Amiază (1914m) spre creasta principală. Cotim pe aceasta spre sud–vest, trecem pe lângă câteva bălţi nivale şi prin sudul vârfului stâncos al Banciului (1965m) şi coborâm spre sud în Curmătura Ţiganului (1850m). Depăşim cele două şei ale acesteia, separate de un mic vârf şi continuăm pe versantul dinpre Căldarea Belia Mare, ocolind culmea stâncoasă. Urmăm poteca foarte bine conturată în urcuş uşor. în scurt timp, începem un urcuş pronunţat spre est, spre culme, în apropierea căreia poteca se pierde în iarbă. Ajungem pe un tăpşan, unde întâlnim crucea unui cioban (Andrei Scarlat) ucis în 1928 de haiducul Bălan. Continuăm spre sud pe panta domoală şi în curând atingem Vârful Belia Mare (2295m). De pe acesta în coborâre uşoară spre sud–vest ajungem în traseul de creastă, marcat cu bandă roşie (traseul 55), în vestul Vârfuiui Berevoescu Mare (2300m), la câteva sute de metri spre nord de Refugiul Berevoescu.