Cei mai multi dintre noi cunosc faptul ca idea construirii unui drum peste muntii Fagarasului i-a apartinut lui Ceausescu. Realitate este ca existau schite si planuri realizate inainte de 1960 care contineau detaliile unui drum ce printre muntii Fagarasului.
Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala, dar ideea a fost reluata dupa finalizarea lucrarilor la hidrocentrala de la Vidraru.
Dupa invazia Cehoslovaciei, in anul 1968, s-a pus problema unui drum strategic, dar in zona muntilor Cernei si Mehedintului. In aceasta perioada, Nicolae Ceausescu a descoperit planurile initiale si a hotarat construirea unui drum cu o singura banda care sa asigura preluarea masei lemnoase a padurilor Fagarasilor si o ruta intre sudul si centrul tarii.
Lucrarile au demarat in decembrie 1969, din ambele capete de la sud, genistii din cadrul Regimentului 1 Ramnicu Valcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia.
Acestora li s-au alaturat lucratori civili atrasi in special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei. n anul 1971, Ceausescu a schimbat planurile si drumul a devenit un drum national cu doua benzi, iar zona muntilor Fagaras ar fi trebuit sa devina o statiune a sporturilor de iarna cu peste 100 km de partii de schi , partii de bob, patinoare si hoteluri.
Proiectul s-a impotmolit cauza fiind lipsa acuta de fonduri sau indreptarea acestora catre alte lucrari considerate la acelt timp de stricta necesitate . Drumul ce unduia pe langa crestele Fagarasilor inghitise bani cu lopata. In partea sudica drumul a fost construit pe drumurile forestiere care existau deja in jurul lacului, iar pe Valea Caprei era amenajat un drum forestier aproximativ 10 km
Lucrarile trebuiau finalizate in 1973, dar conditiile meteo nefavorabile si greutate traseului au amanat finalizare cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent si Ceausescu. Initial, ruta alpina avea sa poarte numele sau, dar acesta a refuzat si astfel numele acesteia a devenit Transfagarasan. A urmat asfatarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi asa cum o stim noi fiind finalizata in anul 1980. Constructia drumului a cerut si jertfe omenesti atat din partea militarilor, cat si a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care si-au dat viata pentru construirea Transfagarasanului.
In memoria acestora si a celor care au participat la constructia rutei s-au construit doua monumente Poarta Genistilor (coata 1200) si Poarta Întâlniri (cota 1600).
