La 20 septembrie 1974, pe platoul Bâlea Lac, la cota 2042, a fost inaugurat Transfăgărăşanul, una din cele mai mari lucrari de infrastructură din Romania.
Transfagarasanul este drumul printre muntii Fagarasului, ce incepe din localitatea Bascov, judetul Arges si se termina in apropierea localitatii Cartisoara, judetul Sibiu.
Cu o lungime de aproximativ 152 Km, parte a DN 7 C, drumul face legatura intre cele doua provincii istorice Muntenia si Transilvania.
De fapt Transfagarasanul, in acceptiunea celor mai multi incepe undeva in apropierea localitatii Capataneni (DN 7C km 35), ultima localitate din judetul Arges situata pe DN 7C si se termina la intersectia acestuia cu DN 1.
De la Capataneni pana la Piscul Negru sunt 69 (DN 7C km 104) de kilometrii, de aici pana la tunel (DN 7C km 116+300) sunt 12, 3 kilometrii, tunelul are 884 de metrii, iar de la iesirea din tunel mai sunt 35 de kilometrii pana la DN 1. In total 117, 184 kilometrii.
Lucrarile au demarat in decembrie 1969, din ambele capete de la sud, genistii din cadrul Regimentului 1 Ramnicu Valcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alaturat lucratori civili atrasi in special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei.
In anul 1971, Ceausescu a schimbat planurile si drumul a devenit un drum national cu doua benzi, iar zona muntilor Fagaras ar fi trebuit sa devina o statiune a sporturilor de iarna cu peste 100 km de partii de schi , partii de bob, patinoare si hoteluri.
Proiectul s-a impotmolit cauza fiind lipsa acuta de fonduri sau indreptarea acestora catre alte lucrari considerate la acelt timp de stricta necesitate . Drumul ce unduia pe langa crestele Fagarasilor inghitise bani cu lopata.
Lucrarile au demarat in decembrie 1969, din ambele capete de la sud, genistii din cadrul Regimentului 1 Ramnicu Valcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alaturat lucratori civili atrasi in special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei.
In anul 1971, Ceausescu a schimbat planurile si drumul a devenit un drum national cu doua benzi, iar zona muntilor Fagaras ar fi trebuit sa devina o statiune a sporturilor de iarna cu peste 100 km de partii de schi , partii de bob, patinoare si hoteluri.
Proiectul s-a impotmolit cauza fiind lipsa acuta de fonduri sau indreptarea acestora catre alte lucrari considerate la acelt timp de stricta necesitate . Drumul ce unduia pe langa crestele Fagarasilor inghitise bani cu lopata.
In partea sudica drumul a fost construit pe drumurile forestiere care existau deja in jurul lacului, iar pe Valea Caprei era amenajat un drum forestier aproximativ 10 km.
Lucrarile trebuiau finalizate in 1973, dar conditiile meteo nefavorabile si greutate traseului au amanat finalizare cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent si Ceausescu. Initial, ruta alpina avea sa poarte numele sau, dar acesta a refuzat si astfel numele acesteia a devenit Transfagarasan.
A urmat asfatarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi asa cum o stim noi fiind finalizata in anul 1980.
Constructia drumului a cerut si jertfe omenesti atat din partea militarilor, cat si a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care si-au dat viata pentru construirea Transfagarasanului.
In memoria acestora si a celor care au participat la constructia rutei s-au construit doua monumente Poarta Genistilor (coata 1200) si Poarta Întâlniri (cota 1600).
LA MULTI ANI TRANSFAGARASAN !
Comentarii 0